Cursul de Marketing – Sinucidere Murdara
Personajul principal: profesorul Virgil Balaure (nume predestinat) – un geniu care preda la minim 2 univeristati, care la mimica si zambet seamana dubios de mult cu Iliescu, si care in prima ora ne-a zis cam asa: “Trebuie sa va cumparati 3 carti. Una este a Domnului Smedescu D-zeu sa-l ierte, iar celelate doua sunt ale lu subsemnatu. Celor care le convine – foarte bine, celor care nu le convine (nu am gresit, asa a stiut el sa vorbeste) or sa invete sa le convina.” Adica in loc sa-mi recomande ceva interesant si util de la Kotler, vrea sa imi bage el propriile carti in rucsac si sa-mi scoata banii din portofel, cand lui ii trebuie 1 ora sa dea definitia notiunii de: piata intreprinderii. Este lung si greu de citit, nu ma astept sa-l terminati, dar poate fi oarecum interesant pentru cei care se intreaba care este fata urata a invatamantului universitar din Romania.
(Apropo, “XXXXXX” inseamna ca pt un scurt moment mi-am pierdut cunostinta sau am contemplat optiunea sinuciderii)
Cursul [nu stiu]: PIATA INTREPRINDERII
PIATA reprezinta terenul valorificarii activitatii unui cerc larg si eterogen XXXXXXX de intreprinderi XXXXXXXXX(inca era galagie in sala). Fiecare intreprindere in parte urmareste ocuparea unei anumite pozitii in cadrul pietei care sa-i asigure o realizare eficienta a produselor si serviciilor oferite spre vanzare, mai mult, prin activitatile desfasurate, intreprinderea va urmari sa-si mentina sau sa-si imbunatateasca pozitia detinuta la un moment dat (Prima bucata de inteligenta pura: O firma vrea sa vanda cat mai mult din ce produce). Realizarea unui asemenea obiectiv presupune pe de o parte delimitarea propriilor coordonate, pe de alta parte presupune precizarea pozitiei in care se afla intreprinderea, produsele sau serviciile cu ceilalti participanti la activitatea de piata.
Conceptul de MK, ca si activitatile concrete de MK sunt indisolubil legate de sfera tehnico-economica a pietei, de natura, dimensiunile si mecanismul de functionare al acesteia (Bullshit). Abordarea de MK a pietei porneste de la continutul ce i-a fost atribuit de teoria economica, respectiv categoria economica a productiei de marfuri in care isi gaseste expresia totalitatea actelor de vanzare-cumparare privita in unitatea organica (ce dracu e aia o unitate organica in economie??? si cata nerusinare sa privesti totalitatea actelor de vanzare-cumparare exact in unitatea organica, asta e genul de barbat care in loc sa se uite in ochii unei femei se uita la tate … dezgustator) cu relatiile pe care le genereaza si in conexiune cu spatiul in care se desfasoara. Aceasta definitie indreapta atentia asupra modului de finalizare a activitatii de piata.
Potrivit conceptiei de MK insa, din continutul pietei nu pot insa lipsi cele 2 categoii corelative ale sale: Cererea si Oferta. Prin urmare, definitia de mai sus poate fi intregita, considerand piata drept acea sfera economica in care productia de bunuri si servicii apare sub forma de oferta de marfuri si servicii iar nevoile solvabile de consum sub forma de cerere de marfuri sau de servicii, deci sfera confruntarii ofertei si cererii a realizarilor prin intermediul actelor de vanzare cumparare. Dar, desi mai completa, aceasta definitie este numai un punct de plecare pentru ca abordarea de MK a pietei nu poate ramane in limitele acestor coordonate teoretice generale. Cu alte cuvinte, este necesara intregirea acceptiunii generale a pietei cu alte elemente noi. (Cu alte cuvinte: “Asta-si bate joc de noi”. Au trecut 3 sferturi de ora din curs si inca n-am aflat care e definitia pietei) Asadar, abordarea de MK impune investigarea aprofundata, atat a Cererii si Ofertei, a preturilor la care se realizeaza marfurile si serviciile cat si a asa-numitelor cerinte ale pietei respectiv a conditiilor in care are loc manifestarea cererii si ofertei in care are loc confruntarea si finalizarea lor sub forma actelor de vanzare-cumparare.
Deci, in sfera pietei ar putea fi cuprins intreg ansamblul de conditii economice, sociale, democratice (cred ca vroia sa zica demografice), si asa mai departe, care determina dinamica deci evolutia Cererii si Ofertei care determina raporturile dintre ele, miscarea preturilor, evolutia vanzarilor si asa mai departe.
Pe de alta parte (cate parti mai poate sa aiba o definitie?!), continutul pietei nu se poate limita la suma proceselor economice care au loc efectiv (adica, definitia tot nu e completa?!), ci trebuie extins si asupra celor potentiale, deci care ar putea avea loc, (Nu pot sa cred ca mi-a dictat ce inseamna “potential”) cu alte cuvinte, acceptiunea practica data notiunii de piata, nu priveste doar Cererea si Oferta reala ci include si alte elemente cum ar fi Cererea in formare, Cererea nesatisfacuta, Oferta potentiala, Oferta activa, Oferta pasiva (Pai binenteles ca in piata exista si momentele in care cererea este in formare si celelalte cazuri, asta nu inseamna ca nu e definitia completa, ci doar ca nimeni nu scoate o gama de produse, desface taraba in piata si BUM!!! cererea=15). Prin urmare, in mod normal, piata nu va implica prezenta concomitenta a celor 2 categorii ale sale astfel incat nu trebuie exclusa existenta unei piete fara Oferta sau fara Cerere (Imbecilule!!! Acum 10 minute defineam piata ca loc de intalnire al Cererii si Ofertei. Oh well, back to the drawing board). In acest sens, notiunea de piata dobandeste acceptiuni practice mult mai precise. (desigur)
In abordarea de MK, piata va fi privita concret in detaliile care o alcatuiesc in miscarea sa continua, in conexiunile sale cu factorii in mijlocul carora si sub actiunea carora se formeaza si evolueaza. Intr-o astfel de abordare, piata va dobandi anumite dimensiuni cantitative si calitative (care?), va avea anumite trasaturi interne (bine, bine, dar …. care?) si chiar o fizionomie specifica (aia cum arata? Toate sunt importante, toate sunt “anumite” … nici una nu stiu cum arata … probabil sunt secrete), toate aceste trasaturi trebuind sa fie avute in vedere la elaborarea si fundamentarea unor decizii, unor programe concrete de MK (atat de concrete incat nici despre astea nu vom afla care sunt).
Aici am adormit eu un pic…
…orice intreprindere apare in cadrul pietei prin intermediul produselor sau serviciilor sale, acestea formand oferta de bunuri si servicii. Singura sau impreuna cu alte intreprinderi ea se va confrunta cu Cererea consumatorilor sau utilizatorilor, urmarind satisfacera integrala sau partiala a acestora (O singura intrebare: Cine dracu isi propune: Vreau ca cei care imi cumpara produsele sa fie satisfacuti … dar nu complet. STIU! o sa construiesc o imensa jumatate de mall unde voi vinde doar jumatati de produse). Relatiile care se stabilesc intre Cerere si Oferta sunt evident relatii de vanzare-cumparare. (Wha? No SEX? ) Ansamblul acestor relatii, privite in interdependenta, formeaza piata globala.
In functie de conditiile pietei, produsele sau seviciile unei intreprinderi vor viza doar anumite subdiviziuni ale pietei totale, acoperind, pana la urma, doar unele nevoi ale consumului productiv sau neproductiv (Adica vreti sa spuneti ca daca produci cola ala care are nevoie de consiliere juridica nu va fi satisfacut?! WOW!!! De necrezut. Ce bine ca vin la facultate sa aflu lucruri noi). In esenta este vorba de piata intreprinderii. (De propozitia asta sunt multumit … sincer … uitasem despre ce era vorba).
Piata intreprinderii poate fi definita prin gradul efectiv sau potential de patrundere in consum sau utilizare a produselor sau serviciilor in care este specializata.
Privita ca sfera de confruntare a Cererii si Ofertei, piata intreprinderii exprima asadar raporturile in care se formeaza Oferta proprie alcatuita din unul sau mai multe bunuri sau servicii si cererea pentru acestea. Dar produsele sau serviciile unei intreprinderi se intalnesc in majoritatea cazurilor si in oferta altor intreprinderi. (De fapt nu produsele unei firme le gasesti si la alta firma, ci oferta unui produs este data de mai multe firme)
Prin urmare, produsul sau serviciul privit in ansamblu, facand abstractie de intreprindere in cadrul careia apare pe piata isi formeaza, isi delimiteaza o piata proprie. Piata produsului este o subdiviziune a pietei totale, poate fi definita prin gradul de penetratie al acestuia in consum, prin gradul de solicitare de catre consumator, prin posibilitatile prezente si viitoare de desfacere a lui.
Prin suprapunerea celor 2 definitii se constata ca piata circumscrisa unui anumit teritoriu este constituita din totalitatea pietelor intreprinderilor care actioneaza in teritoriul ei si in acelasi timp din totalitatea pietelor produselor sau serviciilor care fac obiectul actelor de vanzare-cumparare. Prin urmare, rezulta ca suma pietelor intreprinderilor circumscrise unui teritoriu este egala cu suma pietelor produselor acestora. (Adica: daca piata intreprinderilor = bunurile si serviciile oferite spre vanzare iar piata produselor = bunurile si serviciile oferite spre vanzare, piata intreprinderilor=piata produselor ? ? ? GENIAL ! ! ! Ce noroc ca sunt anul 2 la facultate. Bine ca nu m-au trosnit cu notiunile astea in anul intai, probabil ca mai faceam si acum pregatire la marketing). Cu alte cuvinte, la nivelul intreprinderii, piata acesteia se confunda cu piata produselor.
In conditiile in care Oferta intreprinderii este formata din mai multe produse sau servicii, piata fiecaruia apare ca parte componenta a pietei intreprinderii. La nivelul pietei totale aceste raporturi par oarecum inversate in sensul ca intreprinderea se va inscrie prin produse sau serviciile sale in piata unuia sau mai multor produse, suprapunand oferta pietei formata din pietele mai multor intreprinderi cu piata in care ea apare compusa din pietele mai multor produse, putem distinge raporturile in care se pot gasi la un moment dat piata produselor si piata intreprinderii. (V-a cazut falca?)
Daca imi aduc bine aminte, absolut toate notiunile de mai sus sunt ori prezente in manualul de Economie de liceu (doar ca mult mai succint), ori au fost excluse din cauza ca erau redundante. Eu … sunt doar anul 2 la facultate.
octombrie 18, 2009 la 6:53 pm
ESTI GENIAL!!!! Ce dobitoci pot preda la univ. din Romania! Exact cum ziceai si tu…dupa cate ca in lumea lor subiectul si predicatul nu isi dau niciodata mana, sunt total paraleli fata de materia predata. Normal ca te obliga sa le cumperi cartile…Balaure parca ar fi frate cu decanelul Al. Nicolae Pop! Aceiasi mentalitate, aceleasi lipsuri…Cursul predat de Balaure este minunat in comparatie cu, cursul predat la ULBSibiu de catre prof. Silviu Crisan (la master) ma rog, materia se numeste Sisteme in Comunicare…dar el imi povesteste despre Adam Smith, comertul babilonian si preda definita interprinzatorului, responsabilitatile acestuia etc …. LA MASTER DE APROFUNDARE!!! CUM ISI BAT NENOROCITII ASTIA JOC DE NOI! Hai sa iti scriu cate ceva din cursul prof SILVIU CRISAN (fostul decan al Facultatii de Stiinte Eco, Lucian Blaga, Sibiu) “Ce este afacerea? Definitia 1. Afacerea este o activitate comerciala, industriala sau mai ales financiara. Def2. Afacerea este o activitate importanta sau indeletnicire (vecinul meu de 3 ani putea da o definitie mult mai buna) Def3. afacerea este un raport intre 2 sau mai multe persoane, in cadrul careia acestea isi negociaza interesele” Va dati seama ce se preda la un master in Romania? To be continued…Iti scriu ceva din al 2 lea curs al prof. CRISAN SILVIU. ” Intreprinzatorul este uimitor de inzestrat, deruleaza actiuni miraculoase, poseda capacitate previzionala exceptionala, este tenace, are o mare putere de influentare asupra colaboratorilor…” Si asa mai departe, ca nu mai pot. PROF CRISAN SILVIU “ne SPUNE” nimic….
octombrie 18, 2009 la 9:04 pm
Aha, deci cu alte cuvinte… intreprinzatorul e un fel de Titus Steel, Iisus, Mama Omida si Professor Xavier in acelasi timp…tare…chiar mi se pare logic, nu inteleg de ce te plangi
Nu te mai stresa atata. Eu inca mai sper ca intr-o buna zi, toti marii profesori universitari din Romania, isi vor combina intelepciunea cu superputerile de predare si vor face o banda desenata care ulterior va fi cumparata de Marvel si intelepciunea lor va fi cunoscuta in toata lumea.